Din: 02.06.2023
Restanţă – sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Obligaţia fiscală care reprezintă obiectul concilierii al contractului încheiat conform art. 180 devine restanţă după expirarea termenului modificat în conformitate cu contractul respectiv. Suma neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul:
a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală;
b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar şi/sau contul de plăţi al contribuabilului, emisă pentru asigurarea încasării restanţelor;
c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale contribuabililor;
[Art. 129 pct. 13), lit. c) modificată prin LP291 din 20.10.22, MO346-361/11.11.22 art. 665; în vigoare 11.05.23]
d) asigurării executării art. 13 pct. 8) din Legea nr. 845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
e) asigurării executării art. 131 alin. (7) din prezentul cod;
f) luării în evidență fiscală a conturilor bancare și/sau a conturilor de plăți în condițiile prevăzute la art. 167.
[Art. 129 pct. 13), lit. f) introdusă prin LP291 din 20.10.22, MO346-361/11.11.22 art. 665; în vigoare 11.05.23]
Obligaţiile fiscale luate la evidenţă fiscală specială conform art. 206 din prezentul cod nu se consideră restanţe pe perioada aflării la evidenţa fiscală specială, cu excepţia obligaţiilor fiscale aferente contribuabililor aflaţi în procedură de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura simplificată a falimentului.
