Determinarea și deducerea cheltuielilor pentru reparații

Capitolul VI din HG 704/2019

Concluzii

Exemplificare

20.  Atribuirea cheltuielilor/costurilor ulterioare aferente reparației sau dezvoltării la cheltuieli curente ori la costuri ulterioare care urmează a fi capitalizate se efectuează în conformitate cu Standardele Naționale de Contabilitate sau IFRS.

Clasificarea cheltuielilor ulterioare ca fiind cheltuieli curente sau costuri capitalizabile se realizează conform regulilor contabile (SNC sau IFRS), iar tratamentul fiscal este determinat de această clasificare.

1.     Schimbarea unor piese uzate la un utilaj
→ se consideră cheltuială curentă (nu modifică performanța, doar menține funcționarea)

2.     Modernizarea unui utilaj pentru a crește capacitatea de producție
→ se consideră cost capitalizabil (aduce beneficii economice suplimentare)

21. Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi reflectate drept costuri/cheltuieli curente, în scopuri fiscale vor fi recunoscute la deducere conform art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997.

Cheltuielile recunoscute ca cheltuieli curente în contabilitate sunt deductibile integral în scopuri fiscale în perioada în care au fost suportate.

1.     Repararea unei instalații electrice defecte
→ cheltuială curentă → deductibilă imediat

2.     Înlocuirea consumabilelor (filtre, ulei, piese uzuale)
→ cheltuială curentă → deductibilă imediat

22. Cheltuielile/costurile ulterioare care, potrivit prevederilor Standardelor Naționale de Contabilitate sau IFRS, urmează a fi capitalizate, în scopuri fiscale se vor capitaliza prin majorarea valorii de intrare cu suma cheltuielilor/costurilor ulterioare suportate.

Cheltuielile recunoscute ca capitalizabile în contabilitate nu se deduc imediat, ci se includ în valoarea mijlocului fix și se recuperează treptat prin amortizare.

1.     Extinderea unei clădiri (adăugarea unui etaj sau spațiu nou)
→ se adaugă suprafață nouă clădirii
→ clădirea devine mai mare și mai valoroasă
→ este cost capitalizabil (se adaugă la valoarea activului)

2.     Instalarea unui sistem nou la utilaj (automatizare sau eficiență energetică)
→ se adaugă un sistem nou (de control, de reducere a consumului sau de creștere a vitezei)
→ utilajul produce mai mult, mai rapid sau mai eficient
→ este cost capitalizabil (se recuperează prin amortizare)

23. Cheltuielile pentru reparaţie cuprind cheltuielile aferente susţinerii mijloacelor fixe în stare de funcţionare, cu scopul de a păstra sau a restabili posibilitatea obţinerii din acestea a avantajelor economice viitoare.

Cheltuielile aferente întreținerii, deservirii tehnice şi asistenței tehnice nu se consideră cheltuieli pentru reparaţie, atribuindu-se la cheltuieli curente, cu recunoașterea la deducere în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Codul fiscal nr. 1163/1997. Această prevedere se aplică inclusiv asupra mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune.

Întreținerea, deservirea tehnică şi asistența tehnică includ, dar nu se limitează la, controlul îndreptat spre asigurarea securităţii traficului rutier, precum şi lucrările privind menţinerea stării exterioare, alimentarea cu combustibil, uleiuri şi alte substanţe lichide (iar pentru unele tipuri de transport auto: prelucrarea sanitară a caroseriei, lucrările ce ţin de control şi diagnosticare, asigurarea elementelor de fixare, de reglare, de gresare şi alte lucrări privind prevenirea şi depistarea defectelor), precum și alte măsuride întreținere și de deservire tehnică a clădirilor, stipulate în normele tehnice în construcții.

Cheltuielile pentru reparație reprezintă cheltuieli destinate menținerii sau restabilirii stării de funcționare a mijloacelor fixe, fără a le îmbunătăți performanța, și sunt recunoscute ca cheltuieli curente deductibile.

Cheltuielile pentru întreținere, deservire tehnică și asistență tehnică nu constituie reparații, dar se atribuie la cheltuieli curente și sunt, de asemenea, deductibile fiscal. Aceeași regulă se aplică și în cazul mijloacelor fixe utilizate în baza contractelor de leasing operațional, locațiune, arendă, concesiune, comodat sau sublocațiune.

1.     Repararea unui utilaj defect (înlocuirea unei piese stricate)
→ utilajul revine la funcționarea normală
→ nu devine mai performant
→ este cheltuială de reparație (deductibilă)

2.     Schimbul de ulei, filtre și revizia tehnică a unui automobil
→ se asigură funcționarea corectă și prevenirea defectelor
→ nu este reparație, ci întreținere
→ este cheltuială curentă (deductibilă)

3.     Schimbul de ulei și revizia tehnică a unui automobil luat în leasing operațional
→ nu este reparație
→ este cheltuială de întreținere deductibilă

4.     Lucrări de întreținere (curățare, reglaje) la un utilaj luat în locațiune
→ nu este reparație
→ este cheltuială curentă deductibilă