Din: 01.05.2024
| Baza legislativă | Comentarii |
| Persoana fizică are dreptul să practice activitate de întreprinzător din nume și pe cont propriu din momentul înregistrării de stat în calitate de întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege. (art. 34 alin. (1) din CC) | Întreprinzătorul individual este o persoană fizică cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de întreprinzător în nume şi pe risc propriu, fără a constitui o persoană juridică, şi este înregistrată în modul stabilit de lege. (art. 2 din Legea 220/2007) |
| Persoana care practică activitate de întreprinzător sau profesională fără a întruni condițiile stabilite de lege pentru aceasta nu poate invoca lipsa calității de profesionist. (art. 34 alin. (3) din CC)
| Cu alte cuvinte, chiar dacă o persoană nu este înregistrată sau autorizată în mod corespunzător pentru a desfășura o anumită activitate, ei rămân responsabili pentru consecințele, acțiunilor lor. Nu pot invoca faptul că nu au fost considerați oficial profesioniști sau întreprinzători pentru a evita răspunderea legală pentru activitatea lor. Aceasta subliniază importanța respectării cerințelor legale și a obținerii tuturor autorizațiilor și licențelor necesare pentru a desfășura o anumită activitate de întreprinzător sau profesională. Ignorarea acestor cerințe poate avea consecințe serioase, inclusiv amenzi, sancțiuni sau alte repercusiuni legale. |
| Asupra activității de întreprinzător desfășurate fără constituirea de persoană juridică se aplică regulile care reglementează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ dacă din lege sau din esența raporturilor juridice nu rezultă altfel. (art. 34 alin. (4) din CC)
| Această afirmație indică faptul că atunci când o activitate de întreprinzător este desfășurată fără a constitui o persoană juridică separată (cum ar fi o societate comercială), regulile care guvernează activitatea persoanelor juridice cu scop lucrativ se aplică, cu excepția cazurilor în care legea sau esența raporturilor juridice impun altfel. Cu alte cuvinte, chiar dacă o afacere este condusă de către o persoană fizică ca întreprinzător individual și nu este constituită ca o entitate juridică separată, aceasta poate fi supusă regulilor și responsabilităților aplicabile în mod normal entităților juridice cu scop lucrativ, cum ar fi societățile comerciale. Acest lucru poate include, de exemplu, reguli privind impozitele, responsabilitatea civilă, drepturile angajaților și altele. Totuși, există și excepții sau reguli specifice care pot fi aplicabile în funcție de circumstanțele specifice și de legislația locală sau națională. |
| Persoana fizică răspunde pentru obligaţiile sale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care, conform legii, nu pot fi urmărite. (art. 35 din CC)
| În general, în cadrul unei întreprinderi individuale, proprietarul răspunde pentru obligațiile sale cu întregul său patrimoniu personal. Cu toate acestea, există unele excepții în care anumite bunuri nu pot fi urmărite pentru acoperirea datoriilor întreprinderii individuale. Exemple de astfel de bunuri pot include: Bunurile indispensabile traiului: În multe jurisdicții, anumite bunuri esențiale pentru traiul de zi cu zi al proprietarului, precum o locuință modestă, mobilierul de bază, hainele și alimentele necesare, pot fi considerate inalienabile* și nu pot fi executate pentru acoperirea datoriilor întreprinderii individuale. *Inalienabil: Care nu poate face obiectul unui act de înstrăinare. Bunurile excluse prin lege: Legislația unei anumite țări poate stabili anumite categorii de bunuri care sunt protejate de executare sau urmărire în caz de datorii. Acestea pot include, de exemplu, uneltele necesare pentru exercitarea unei meserii sau profesii, anumite tipuri de asigurări, pensii și beneficii sociale, precum și alte tipuri de active protejate de lege. Bunurile care fac obiectul unor garanții sau ipoteci: Dacă anumite bunuri ale proprietarului sunt folosite ca garanții pentru împrumuturi sau ipotecate pentru obținerea de credite, acestea pot fi protejate într-o anumită măsură împotriva executării în caz de datorii comerciale. În astfel de cazuri, creditorii (instituțiile financiare) pot avea dreptul să urmărească doar valoarea bunului ipotecat sau garantat, nu și alte active ale proprietarului. Bunurile dobândite în afara activității întreprinderii individuale: În unele cazuri, bunurile dobândite de proprietar în afara activității sale comerciale sau profesionale pot fi protejate de executarea creditorilor întreprinderii individuale. De exemplu, bunurile dobândite în urma unei moșteniri sau prin donație pot fi în anumite circumstanțe excluse de la executare. |
