Rezerva proprietății în contractele de vânzare-cumpărare în Moldova

Art. 1191 din Codul civil

Practic și orientat pe utilizator

(1) Atunci cînd, într-o vînzare-cumpărare cu plata prețului în rate, obligația de plată este garantată cu rezerva dreptului de proprietate (rezerva proprietății), cumpărătorul dobîndește dreptul de proprietate la data plății ultimei rate din preț.

Explicația se referă la un tip de contract de vânzare-cumpărare în care plata prețului se face în mai multe rate, iar dreptul de proprietate asupra bunului vândut nu este transferat imediat cumpărătorului, ci este garantat de o clauză numită „rezerva dreptului de proprietate”.

Ce înseamnă „rezerva dreptului de proprietate”?

„Rezerva dreptului de proprietate” este o clauză specifică într-un contract de vânzare-cumpărare care stabilește că vânzătorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunului vândut până când cumpărătorul plătește integral prețul. Aceasta înseamnă că, deși cumpărătorul intră în posesia bunului și poate să-l folosească, el nu devine proprietar al bunului respectiv până nu achită toate ratele stabilite în contract.

Cum funcționează acest mecanism?

1. Plata în rate: Într-un astfel de contract, prețul este împărțit în mai multe rate, iar cumpărătorul se angajează să le plătească într-o perioadă convenită.
2. Posesia vs.¹ proprietatea: Chiar dacă cumpărătorul are bunul în posesia sa și îl poate utiliza, dreptul de proprietate (adică dreptul legal de a dispune de bunul respectiv ca și cum ar fi al său) nu îi este transferat încă. Vânzătorul rămâne proprietarul legal al bunului până la plata ultimei rate.
3. Dobândirea dreptului de proprietate: Cumpărătorul devine proprietar al bunului doar după ce a plătit ultima rată. Până atunci, vânzătorul poate solicita returnarea bunului dacă cumpărătorul nu își respectă obligațiile de plată.

De ce se folosește această clauză?

Rezerva dreptului de proprietate este folosită pentru a proteja vânzătorul în cazul în care cumpărătorul nu reușește să plătească toate ratele convenite. Astfel, vânzătorul rămâne în posesia dreptului de proprietate și are posibilitatea de a recupera bunul vândut, în caz de neplată, până când cumpărătorul îndeplinește obligațiile de plată.

În concluzie, cumpărătorul devine proprietar al bunului doar după ce achită integral prețul, iar până atunci, dreptul de proprietate rămâne la vânzător, chiar dacă bunul este deja în posesia cumpărătorului.

(2) Cu toate acestea, riscul pieirii, inclusiv pierderii, sau deteriorării fortuite a bunului este transferat cumpărătorului conform art. 1114.

Transferul riscului: Chiar dacă, în cazul unui contract cu „rezerva dreptului de proprietate”, vânzătorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunului până la plata ultimei rate, riscul de pierdere sau deteriorare a bunului (de exemplu, dacă bunul este distrus sau furat) este transferat cumpărătorului din momentul în care bunul ajunge în posesia acestuia.

Răspunderea cumpărătorului: Aceasta înseamnă că, deși cumpărătorul nu este încă proprietar al bunului (în sens juridic), el devine responsabil pentru riscurile care ar putea afecta bunul. Deci, dacă bunul se deteriorează sau se pierde dintr-un motiv independent de voința părților, cumpărătorul va suporta aceste pierderi, chiar dacă vânzătorul rămâne proprietar al bunului până la plata completă.

Exemplu:

Dacă ai cumpărat un telefon în rate și semnezi un contract cu rezerva dreptului de proprietate, dar telefonul se sparge accidental, tu, ca și cumpărător, ești responsabil pentru daunele respective, chiar dacă nu ai plătit încă întreaga valoare a telefonului și nu ești încă proprietarul său legal.

Aceste prevederi sunt menite să protejeze interesele vânzătorului, dar și să stabilească clar responsabilitățile legate de riscurile care pot apărea în perioada în care cumpărătorul folosește bunul.

(3) Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător atunci cînd trecerea dreptului de proprietate la cumpărător este suspendată pînă la îndeplinirea unei alte condiții decît plata prețului.

Această frază se referă la o situație în care dreptul de proprietate asupra unui bun este suspendat până la îndeplinirea unei anumite condiții stabilite într-un contract, alta decât plata prețului.

Explicația detaliată:

Într-un contract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra unui bun poate fi transferat cumpărătorului în momentul în care anumite condiții sunt îndeplinite. În mod obișnuit, această condiție poate fi plata prețului. Cu toate acestea, în anumite cazuri, transferul dreptului de proprietate poate fi suspendat până la îndeplinirea unei alte condiții decât plata prețului.

Ce înseamnă suspendarea transferului dreptului de proprietate?

Suspendarea dreptului de proprietate: Înseamnă că vânzătorul rămâne proprietar al bunului până ce o anumită condiție se îndeplinește. De exemplu, acest lucru ar putea însemna că dreptul de proprietate nu este transferat cumpărătorului până când acesta nu îndeplinește o condiție specifică, precum:

- îndeplinirea unor condiții suplimentare stabilite de părți (de exemplu, obținerea unei autorizații, realizarea unei inspecții, etc.).

- furnizarea unor documente necesare (cum ar fi asigurarea unui avans sau obținerea unei aprobări).

- accomplirea (îndeplinirea) unui termen limită stabilit în contract.

De ce se face acest lucru?

Această suspendare a transferului dreptului de proprietate se face pentru a proteja interesele vânzătorului sau pentru a asigura îndeplinirea unor condiții esențiale pentru tranzacție.

Exemplu:

Să presupunem că un cumpărător cumpără o locuință, dar dreptul de proprietate asupra acesteia este suspendat până când cumpărătorul obține o autorizație de construcție pentru a face anumite modificări. În acest caz, deși cumpărătorul poate locui în imobil sau poate începe să-l folosească, nu devine proprietar legal al locuinței până ce obține autorizația respectivă. Acesta este un exemplu în care trecerea dreptului de proprietate este suspendată până la îndeplinirea unei condiții (obținerea autorizației), care nu este plata prețului.

(4) Dispozițiile prezentei secțiuni se aplică în mod corespunzător și în cazul rezervei proprietății stipulate în alte contracte prin care o parte este obligată să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun în schimbul unei contraprestații, dacă din lege, contract sau natura obligației nu rezultă altfel.

Exemplu:

Dacă semnezi un contract de leasing sau un contract de închiriere cu opțiune de cumpărare pentru o mașină, în care rezerva dreptului de proprietate este stipulată, adică tu, ca și cumpărător, vei deveni proprietar al mașinii doar după ce ai plătit toate ratele, atunci dispozițiile legale referitoare la rezerva dreptului de proprietate vor fi aplicabile și în acest caz, deoarece și în acest tip de contract, dreptul de proprietate este transferat ulterior, nu imediat.