Din: 26.07.2023
Managementul companiilor comerciale are de luat două decizii importante: prețul la care se vinde marfa și nivelul serviciilor prestate de companie.
De exemplu, un magazin universal poate stabili un nivel relativ ridicat al prețului de vînzare al mărfurilor și oferi servicii de calitate mai înaltă. Pe de altă parte, un magazin cu vînzări la prețuri reduse poate stabili un preț mai mic pentru mărfurile sale și presta servicii limitate.
Companiile de prestări servicii, cum ar fi agențiile de publicitate și firmele juridice, oferă anumite servicii contra taxă sau comision. Pentru a stabili venitul lor net, de cele mai multe ori este suficentă întocmirea unui cont de rezultate simplu:
Venituri - Chetuieli = Venit net
Companiile comerciale încasează venituri din cumpărarea și vînzarea produselor sau mărfurilor. Aceste companii de comerț cu ridicata sau cu amănuntul folosesc metode contabile fundamentale asemănătoare cu cele ale companiilor de servicii, dar cumpărarea și vînzarea de mărfuri adaugă cîțiva pași acestui proces și generează un cont de rezultate mai complicat decît cel întocmit de o companie de servicii.
Contul de rezultate al unei companii comerciale are trei părți princiale:
- Venituri din vînzări;
- Costul mărfurilor vîndute;
- Cheltuieli de exploatare.
Deoarece un astfel de cont de rezultate diferă de cel al unei firme de servicii, în scopul determinării venitului net este necesară calcularea marjei brute din vînzări înaintea deducerii cheltuielilor de exploatare.
Veniturile din vînzări provin din vînzarea bunurilor de către o companie comercială, iar costul bunurilor vîndute ne spune căt de mult a plătit un comerciant pentru bunurile care au fost vîndute.
Diferența dintre veniturile din vînzări și costul bunurilor vîndute se numește marja brută din vînzări sau marja brută (sau profit brut).
Pentru a avea success, comerciantul trebuie să-și vîndă bunurile pentru sumă mai mare decît costul – adică marja brută din vînzări trebuie să fie suficient de mare pentru a acoperi cheltuielile de exploatare și să genereze un profit corespunzător.
Cheltuileile de exploatare sînt acele cheltuieli, altele decît costul bunurilor vîndute, care apar în derularea activității curente (de exploatare) a unei întreprinderi. Cheltuielile de exploatare ale unei companii comerciale sînt similare cu cele ale unei companii de servicii. Venitul net al unei companii comerciale este ceea ce rămîne după deducerea cheltuielilor de exploatare din marja brută.
Important! Toate părțile componente ale Contului de rezultate al unei companii comerciale reprezintă obiectivele importante pentru managementul acesteia. Managementul este interesat atît de mărimea relativă (procentuală), cît și de mărimea absolută a marjei brute din vînzări. Aceste informații sînt utile în procesul de planificare a operațiunilor firmei. De exemplu, managementul încearcă să sporeasca valoarea aboslută a vînzărilor prin reducerea prețului de vînzare. Această strategie are însă drept rezultat drept o reducere a mărimii relative a marjei brute. Ea își atinge obiectivul numai dacă numărul total al unităților vîndute crește suficient de mult pentru a spori marja brută (care va genera, la rîndul său, o majorare a profitului din activitatea de exploatare, sau a rezulatului exploatării). Pe de altă, managementul poate crește cheltuielile de exploatare (cum ar fi cheltuielile de publicitate), ca efort depus pentru a spori mărimea absolută a vînzărilor și a marjei brute. Venitul net va crește numai dacă creșterea absolută a marjei brute este mai mare decît creșterea cheltuielilor de publicitate. De asemenea, pot fi avute în vedere și alte strategii cum ar fi reducerea costului bunurilor vîndute sau a cheltuielilor de exploatare.
Prima parte a Contului de rezulate al unei companii comerciale o constituie veniturile din vînzări. Această secțiune impune determinarea vînzărilor nete, care sînte egale cu incasările brute din vînzarea mărfurilor, minus valoarea bunurilor vîndute restituite, rabaturile acordate și disconturile aferente vînzărilor. Pentru ca o afacere să reziste, vînzările nete trebuie să fie suficient de mari pentru a acoperi costul bunurilor vîndute și cheltuielile de exploatare, astfel încît sa genereze un venit net satisfăcător.
Discontul comercial
Pentru atingerea scopului de maximizare a profitului, fiecare entitate comercială, în relațiile cu clienții proprii, practică diferite politici de preț, în funcție de caracterul acestor relații: ocazionale sau permanente, în cantități constante sau oscilante. Prin prețurile practicate și prin reducerile de preț acordate, întreprinderea reușește să accelereze încasarea creanțelor de la clienți sau plasarea unor produse. Inclusiv pentru a se evita retipărirea cataloagelor de vînzări cu ridicata și cu amănuntul și a listelor de prețuri la fiecare modificare a prețului, unii producători și vînzători cu ridicata stabilesc prețul de vînzare efectiv cu o reducere față de prețul din listă sau catalog. Aceste reduceri sînt numite disconturi (bonificații) comerciale. Prețul din listă și discontul comercial corespunzător se utilizează doar pentru a se ajunge la prețul negociat.
Sinonime discont: rabat comercial, reducere de preț, remiză, risturnă, scont. (sursa: https://sin0nime.com/dex/index.php?m=0&cheie=discount)
În practică, se foloseşte termenul general de discount. Într-un mod generic, termenul de discont cuprinde toate tipurile de reduceri comerciale întâlnite în practica comercială. Totodată legislația fiscală dă definiție termenului de discont. Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei străine şi al altor active financiare. (art. 5 pct. 27 din CF)
Tabel 1
Clasificarea reducerilor după natură
(conținut economic)
| Reduceri financiare | Reduceri comerciale |
| Reducerea de natură financiară, denumit scont de decontare, cuprinde reducerile financiare care se acordă cu un scop necomercial, de regulă pentru a stimula clientul să plătească mai devreme sau pentru a-l stimula să folosească o anume formă de plată. Reducerea de natură financiară nu este legată de un anumit produs, ci de o valoare și de o frecvență a plăților. Deci, aceste reduceri constau din reduceri ale valorii datoriei, pe care furnizorul le acordă cumpărătorilor care își achită datoriile înaintea termenului de scadență a acestora. În rezumat spre deosebire de reducerile comerciale care acționează asupra prețului de vânzare, reducerile financiare acționează asupra datoriei ca sumă totală din factura furnizorului. Scontul de decontare se negociază între furnizor și cumpărător și se poate stabili sub formă de procent unic sau diferențiat, în funcție de perioada la care clientul este dispus să achite datoria către furnizor. Toate aceste condiții sînt stipulate în contractul de vînzare cumpărare/prestare servicii.
| Acest tip de reduceri acționează numai în sfera circulației mărfurilor și numai atunci când proprietatea asupra acestora se transferă prin vânzare către cumpărător. O reducere poate fi cuprinsă în categoria reducerilor comerciale numai dacă aceasta este reală și se referă la mărfuri cu prețuri calculabile și concrete. Lipsa unor prevederi foarte clare în această privință a determinat practicarea acestor reduceri de către diferiți agenți economici, potrivit imaginației proprii, fără a se respecta câteva condiții esențiale, și anume: - reducerea comercială acordată trebuie să fie efectivă, față de un preț de vânzare practicat curent în relațiile comerciale ale vânzătorului sau față de un preț stabilit între parteneri printr-o înțelegere, contract etc.; - reducerile comerciale se acordă în cascadă, începând cu reducerile care au un caracter de frecvență și terminând cu cele acordate la intervale mai mari de timp (lună, an), întotdeauna ultima reducere acordată se va face la suma netă rămasă după cedarea reducerii anterioare; - reducerile comerciale nu se înregistrează de regulă în contabilitate, acestea acționând în mod corespunzător asupra prețului de vânzare din factura de însoțire a mărfurilor la care acestea sunt acordate; - taxele și impozitele calculate bugetului sunt determinate de fiecare dată la suma netă, calculată prin respectarea condițiilor anterioare. Tiprile de reduceri comerciale: - Rabat; - Remiză; - Risturnă. Rabatul poate fi definit drept reducerea excepțională asupra prețului de vânzare convenit în prealabil, atunci când se constată diferențe de calitate sau abateri de la standarde pentru mărfurile ce fac obiectul tranzacției. Determinarea procentului de rabat aplicat de către furnizor se face pe bază de înțelegere cu clienții săi, în funcție de condițiile concrete de manipulare, transport, depozitare și desfacere a mărfurilor care fac obiectul tranzacțiilor comerciale între cele două părți. De regulă, rabatul comercial se mai calculează cu diferite ocazii cum ar fi: - vânzarea produselor la „sfârșit de serie” sau „lichidare de stoc”, pentru a diminua stocurile de mărfuri vechi și demodate; - vânzări aniversare (aniversarea deschiderii unui magazin, aniversarea sau hramul localității etc.); - vânzări promoționale, cu ocazia lansării pe piață a mărfurilor noi etc. Rabatul comercial acționează ca o reducere a prețului de vânzare negociat între părți, ca urmare a nerespectării de către furnizor în mod frecvent a standardelor tehnice, având ca efect reducerea veniturilor obținute de furnizor din vânzarea producției sale și respectiv, o reducere a profitabilității afacerii sale. Remiza reprezintă reducerea comercială practicată în mod excepțional asupra prețului de vânzare, ținându-se seamă de volumul vânzărilor efectuate și respectiv, de ponderea unor cumpărători în clientela furnizorului ținându-se cont de următoarele condiții: - suplinirea volumului de achiziții până la nivelurile stabilite prin contractul de cumpărare-vânzare sau de livrare; - preferința pentru produsele oferite de furnizor; - vânzarea exclusivă a produselor unui singur furnizor; - solicitarea unei comenzi semnificative etc. Remiza se acordă gradual și operativ pe durata totală a contractului încheiat între două părți, în măsură în care sunt respectate condițiile stipulate, sub formă de procent de reducere a prețului de vânzare negociat, cuprins în același contract. Determinarea procentului de remiză se face potrivit intereselor comune ale părților și este rezultatul negocierii directe. Spre deosebire de rabatul comercial, remiza nu poate avea o fundamentare cu conținut tehnic, întrucât aceasta privește exclusiv interesele comerciale ale partenerilor de afaceri. De obicei, la acordarea remizei furnizorul urmărește obiectivele afacerii proprii, printre care: - posibilitatea sporirii cifrei de afaceri prin majorarea volumelor fizice ale vânzărilor; - promovarea unor produse sau mărci noi; - repoziționarea unor produse pe piață etc. Remiza poate fi acordată după o schemă predefinită de către furnizor, ținând cont de volumele de produse pe care doresc să le vândă unui anumit client, cota de piață de care dorește să beneficieze, realizarea unor scopuri propuse anticipat etc. Aplicarea cotei de remiză se face asupra prețului de vânzare aferent volumului tuturor tranzacțiilor efectuate, cuprinse în perioada de timp prevăzută prin contract. Reducerea finală este cuprinsă în ultima factură prin care poate fi obiectiv apreciată realizarea condițiilor prevăzute în contract. Un exemplu bun poate fi propus spre analiză facturile cu privire la reducerile de preț acordate de către Coca Cola. Remiza, ca reducere comercială, produce un șir de efecte în patrimoniul partenerilor de afaceri: - la furnizor (vânzător) se diminuează veniturile perioadei în care se acordă remiza pe motivul reducerii prețului de vânzare aferent mărfurilor vândute cu remiză, inclusiv reducerea corespunzătoare a rezultatelor financiare. Corespunzător, se reduce TVA calculată la valoarea totală a mărfurilor vândute cu aplicarea cotei de remiză. - la cumpărător (client) se reduce în mod corespunzător prețul de achiziție și posibilitatea de a obține un profit mai mare prin aplicarea unei cote mai ridicate a adaosului comercial. Totodată, se înregistrează o reducere a TVA deductibile. Comentarii: Apectul economic comentează despre „….. la furnizor (vânzător) se diminuează veniturile …..la cumpărător (client) se reduce în mod corespunzător prețul de achiziție…..” pe cînd SNC naționale comentează varianta de contabilizare a reducerilor la cheltuieli curente în cazul furnizorului, și la venituri curente în cazul clientului. Remiza ca reducere comercială se calculează asupra prețului de vânzare după acordarea, dacă este cazul, a rabatului comercial, asupra ansamblului tranzacțiilor comerciale efectuate cu un client, în momentul îndeplinirii condițiilor stabilite în contract. Risturnul este acea reducere de preț calculată asupra ansamblului operațiunilor cu același cumpărător în timpul unei anumite perioade de gestiune, ținând seama de consecvența și continuitatea acestor operații pe viitor cel puțin în aceleași proporții. Risturnul se stabilește prin contractul de vânzare-cumpărare de mărfuri, în cotă procentuală și se aplică asupra prețului de vânzare, respectiv asupra prețului net de vânzare (rămas după aplicarea celorlalte tipuri de reduceri comerciale) pentru totalitatea tranzacțiilor perioadei respective, grupate pe aceleași prețuri de vânzare. Toate reducerile comerciale acționează în cascadă asupra prețului de vânzare, începând cu cele care au o frecvență mai mare și încheind cu cele care se acordă la îndeplinirea obiectivelor unui contract economic sau la sfârșitul anului. |
Reducerile se aplică în cascadă, în următoarea ordine, rabat, remiză, scont. La finele perioadei se aplică risturn.
Tabel 2
Clasificarea reducerilor după momentul acordării
| Reduceri acordate în timpul vânzării: | Reduceri acordate după vânzare: | Reduceri acordate înainte de vânzare: |
| Acestea sunt reduceri acordate în timpul procesului de vânzare. Ele pot fi oferite pentru a convinge clienții să finalizeze achiziția sau pentru a stimula achiziții suplimentare. De exemplu, o reducere acordată în cazul achiziționării unui produs adițional în timpul tranzacției. Reduceri acordate la momentul livrării sînt înscrise în factura iniţială și ajustează costul de achiziție a bunurilor (la prețul din care este scăzută suma reducerii). | Acestea sunt reduceri acordate după finalizarea unei vânzări. Ele pot fi utilizate pentru a fideliza clienții, a-i încuraja să revină sau a le oferi un stimulent pentru achiziții ulterioare. De exemplu, un voucher de reducere oferit clienților pentru achizițiile viitoare Reducerile acordate după livrare sîn înscrise în facturi uletrior livrării.
| Acestea sunt reduceri oferite înainte ca produsul sau serviciul să fie vândut. Pot fi utilizate ca strategie de marketing pentru a atrage clienți și a stimula achizițiile. De exemplu, cupoanele de reducere sau codurile promoționale oferite înainte de finalizarea unei tranzacții.
|
Tratamentul contabil - fiscal al reducerilor
1. Costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării, încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi: prelucrarea, sortarea, împachetarea). Intrarea stocurilor achiziţionate se contabilizează ca majorare concomitentă a stocurilor şi datoriilor, diminuare a creanţelor, costurilor activităţilor auxiliare etc. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sînt deduse la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate. (pct. 15 din SNC Stocuri)
2. Costul de intrare a obiectului procurat se formează din: preţul de cumpărare, taxele vamale, impozitele şi taxele nerecuperabile, cu scăderea tuturor reducerilor, rabaturilor şi sconturilor comerciale la procurare; orice costuri direct atribuibile obiectului pentru a-l aduce în locul amplasării şi în starea necesară pentru folosire după destinaţie. Costul de intrare a imobilizărilor se înregistrează ca majorare a imobilizărilor în curs de execuție pentru obiectele care vor fi înregistrate în componența mijloacelor fixe și/sau a imobilizărilor pentru alte obiecte (terenuri, investiții imobiliare, resurse minerale) concomitent cu majorarea datoriilor curente şi/sau diminuarea activelor utilizate pentru pregătirea imobilizărilor pentru exploatare. (pct. 8 din SNC Imobilizări necorporale și corporale)
3. Veniturile se evaluează la valoarea justă a contraprestaţiei (mijlocului de plată) primite sau de primit diminuată cu valoarea oricăror reduceri de preţ, bonusuri şi altor reduceri comerciale acordate de către vînzător. Valoarea justă reprezintă preţul estimat de vînzare al unui activ în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale între părţi interesate, independente şi bine informate. (pct. 7 din SNC Venituri)
4. Veniturile din vînzarea bunurilor se ajustează prin stornarea valorii bunurilor returnate şi/sau cu suma reducerii preţurilor acestora în cazul în care livrarea şi returnarea (reducerea preţurilor) bunurilor au avut loc în aceiaşi perioadă de gestiune. În cazul în care vînzarea şi returnarea (reducerea preţurilor) bunurilor au avut loc în perioade de gestiune diferite veniturile nu se ajustează, iar pierderile din returnarea bunurilor vîndute sau din reducerea preţurilor acestora se înregistrează ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri. (pct. 17 din SNC Venituri)
5. Veniturile din prestarea serviciilor se ajustează prin stornarea valorii serviciilor cu valoarea serviciilor neacceptate și/sau suma reducerii preţurilor acestora în cazul în care prestarea şi neacceptarea/reducerea preţurilor serviciilor au avut loc în aceeaşi perioadă de gestiune. În cazul în care prestarea şi neacceptarea/reducerea preţurilor serviciilor au avut loc în perioade de gestiune diferite, veniturile nu se ajustează, iar pierderile rezultate se înregistrează ca cheltuieli curente sau se recuperează din contul provizioanelor constituite anterior în aceste scopuri. (pct. 271 din SNC Venituri)
6. Cheltuielile de distribuire recunoscute se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente concomitent cu majorarea datoriilor, amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale, diminuarea stocurilor, creanţelor şi altor active, decontarea costurilor activităţilor de bază şi/sau auxiliare, decontarea pierderilor din returnarea şi reducerea preţurilor la produsele/mărfurile vîndute în perioadele de gestiune precedente etc. În cazul cînd reducerile de preţ se acordă în perioada de gestiune în care au fost livrate produsele/mărfurile sau prestate serviciile, acestea se contabilizează conform prevederilor SNC „Venituri”. (pct. 25 din SNC Cheltuieli)
7. Creanţele comerciale recunoscute iniţial se ajustează în cazul:
- acordării reducerilor de preţ după vînzarea bunurilor/prestarea serviciilor;
- acordării de bonusuri pentru îndeplinirea condiţiilor contractuale;
- returnării bunurilor vîndute;
- corectării erorilor etc.
Ajustarea creanţelor comerciale, cu excepţia corectării erorilor, se contabilizează:
- în cazul în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în aceiaşi perioadă de gestiune – ca stornare a creanţelor şi veniturilor curente;
- în cazul în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în perioade de gestiune diferite – ca majorare a cheltuielor (pierderii) sau diminuare a provizioanelor şi diminuare a creanţelor curente;
- indiferent de perioada de gestiune în care au avut loc recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor – ca stornare a creanţelor şi datoriilor curente la suma TVA aferentă creanţelor. (pct. 21-22 din SNC Crenațe și investiții financiare)
8. Datoriile comerciale se contabilizează pe măsura procurării bunurilor şi primirii serviciilor procurate ca majorare concomitentă a valorii activelor, costurilor/cheltuielilor şi a datoriilor curente.
Datoriile comerciale recunoscute iniţial se ajustează ca urmare a:
- primirii reducerilor de preţ de la furnizori;
- returnării bunurilor procurate anterior;
- corectării erorilor aferente valorii bunurilor (serviciilor) procurate în anii precedenţi.
Ajustarea datoriilor în cazul primirii reducerilor de preţ de la furnizori după intrarea bunurilor (primirea serviciilor) se contabilizează ca diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor curente. (pct. 46 – 48 din SNC Capital propriu și datorii)
9. Modul de impozitare a operaţiunilor din cadrul reducerii de preț este reglementat de 44 alin. (3) lit. c) din CF, care stabileşte că sumele reducerii de preţ, disconturilor şi rabaturilor acordate/primite în perioada de gestiune pentru livrările/achiziţiile efectuate în anii precedenţi se raportează şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate. Respectiv, în scopuri fiscale, cheltuielile suportate vor fi admise la deducere în perioada în care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate.
10. În cazul micşorării preţurilor la livrarea de mărfuri, servicii ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile are loc prin eliberarea de către furnizor a unei facturi fiscale, în care suma se va indica cu semnul "-" (minus) în corespundere cu modificarea preţului şi lista de produse la care au fost micşorate preţurile, care se reflectă de cumpărător în registrul de procurări şi influentează marimea trecerii în cont a TVA şi a obligaţiei fiscale. (BGPF 28.8.6)
11. La ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile de mărfuri, de servicii după livrarea sau achitarea lor, furnizorul eliberează factura fiscală cu reflectarea în aceasta a denumirii mărfurilor, serviciilor la care a fost modificată valoarea impozabilă, a obligaţiei fiscale ajustate privind TVA şi a mărimii ajustării valorii impozabile a mărfurilor, serviciilor care se indică cu semnul „minus” la micşorare şi cu semnul „plus” la majorare. (art. 1171 (12) din CF)
12. Potrivit 11) al Instrucțiunii privind completarea formularului tipizat de document primar cu regim special „Factura fiscală” aprobată prin Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 28 august 2017, în coloanele 10.2-10.3 a facturii fiscale se indică corespunzător pentru fiecare tip de marfă unitatea de măsură și cantitatea mărfurilor. Prin urmare, în vederea respectării normelor menționate, la eliberarea facturii fiscale ca urmare a ajustării valorii impozabile a livrării impozabile, în coloana 10.3 a acesteia se va indica cantitatea mărfurilor (numărul unităților) pentru care a fost modificat prețul inițial de livrare.
13. Totodată de respectat normele art. 118 din CF cu privire la completarea corectă a registrelor de vînzări și procurări în cazul acordării/primirii reducerilor de preț.
14. Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor, serviciilor, după livrarea sau achitarea lor, urmează a fi ajustată, cu condiţia prezentării documentelor de confirmare, dacă: valoarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului. (art. 98 alin. (1) lit. c) din CF)
Normele contabile în Republica Moldova nu fac diferențiere la contabilizarea reducerilor în dependență de clasificare lor după natură: comerciale sau financiare, pe cînd momentul aplicării reducerii conform Standardelor Naționale de Contabilitate joacă un rol important în contabilizarea lor.
Reduceri de preț (discont) acordate în timpul vânzării (reduceri comerciale)
Exemplul 1
Entitatea Musik A SRL a negociat cu furnizorul său de instrumente muzicale (chitare) Musik B SRL o reducere de 10%, ori de cate ori achiziţionează o cantitate mai mare de 10 unități la o singură comandă.
Preţul de vânzare pentru 1 chitară este de 10 000 lei fără TVA.
Entitatea Musik A SRL a contractat 11 unități.
Costul efectiv al unei chitare la compania furnizor constituie 5 000 lei fără TVA.
Tabel 3
Calculul sumelor de contabilizat la furnizor
în cazul în care reducerea preţurilor bunurilor a avut loc în timpul vînzării
| N/o | Conţinutul operaţiunii
| Suma (lei)
| Conturi corespondente | |
| Dt | Ct | |||
| 1 | Înregistrarea creanţei şi venitului din livrarea de mărfuri – în sumă de 99 000 lei Preţul de bază = 11 un. x 10 000 lei/un. = 110 000 lei Reducerea acordată de 10% = 110 000 x 10% = 11 000 lei Valoarea netă a mărfurilor = 99 000 lei | 99 000
| 221
| 611 |
| 2 | Calcul TVA (20%) – în sumă de 19 800 lei (99 000 x 20% = 19 800 lei) | 19 800 | 221 | 534 |
| 3 | Decontarea valorii contabile a mărfurilor vîndute – în sumă de 55 000 lei Costul efectiv de intrare al mărfurilor = 11 un. x 5 000 lei = 55 000 lei | 55 000 | 711 | 217 |
| 4 | Incasarea creanței cumpărătorului din realizarea mărfurilor – în sumă de 118 800 lei Total de incasat = 118 800 lei (99 000 lei + 19 800 lei) | 118 800 | 242 | 221 |
Tabel 4
Calculul sumelor de contabilizat la cumpărător
în cazul în care reducerea preţurilor bunurilor a avut loc în timpul vînzării
| N/o | Conţinutul operaţiunii
| Suma (lei)
| Conturi corespondente | |
| Dt | Ct | |||
| 1 | Procurarea mărfurilor de la furnizorul autohton – în sumă de 99 000 lei Preţul de bază = 11 un. x 10 000 lei/un. = 110 000 lei Reducerea acordată de 10% = 110 000 x 10% = 11 000 lei Valoarea netă a mărfurilor = 99 000 lei | 99 000
| 217
| 521 |
| 2 | Deducerea TVA (20%) – în sumă de 19 800 lei (99 000 x 20% = 19 800 lei) | 19 800 | 534 | 521 |
| 3 | Achitarea datoriilor față de furmizor prin intermediul contului bancar – în sumă de 118 800 lei Total de plată = 118 800 lei (99 000 lei + 19 800 lei) | 118 800 | 521 | 242 |
Sinopsă: Reducerile acordate direct pe factură în cadrul unor promoţii sau în baza unor acorduri între partenerii de afaceri sunt cel mai des întâlnite şi nu conduc la înregistrarea în contabilitate a reducerii propriu-zise.
De menţionat faptul că în conformitate cu cerinţele SNC supra citate, reducerile de preț acordate direct pe factură la livrare/achiziţie nu fac parte din costul de achiziţie în cazul cumpărătorului, şi nici din venitul din vânzări, în cazul furnizorilor.
Reduceri de preț (discont) acordate după vânzare (reduceri comerciale, financiare)
În practica comercială se întâlnesc situaţii când, conform clauzelor contractuale, reducerile de preţ sunt acordate ulterior facturării iniţiale, deci după derularea tranzacţiei de vânzare-cumpărare. Aceste reduceri comerciale şi/sau financiare fac obiectul unor facturi de reducere şi se includ într-o factură ulterioară corectată (în roşu), care necesită o contabilizare suplimentară atît pentru vînzător cît și pentru cumpărător ținănd cont de următoarele aspecte:
Sinopsă:
Din punct de vedere al vînzătorului:
În cazul în care reducerile oferite la îndeplinirea condiţiilor contractuale sunt acordate în aceeași perioadă de gestiune în care au fost vândute bunurile, urmează a fi ajustată valoarea creanțelor înregistrate inițial. Respectiv, în evidența contabilă venitul entității va fi evaluat la valoarea contraprestației efective primite (diminuată inițial cu valoarea oricăror reduceri acordate) și nu apare necesitatea de a deduce în scopuri fiscale careva cheltuieli prin prisma art. 24 alin. (1) din CF. În cazul în care reducerile oferite sunt acordate în altă perioadă de gestiune decât cea în care au fost vândute bunurile, în evidența contabilă va avea loc majorarea cheltuielilor sau diminuarea provizioanelor şi diminuarea creanţelor curente. (pct. 17 din SNC Venituri, pct. 21-22 din SNC Creanțe și investiții financiare)
Din punct de vedere al cumpărătorului:
Reducerile primite ulterior facturării se contabilizează ca diminuare a datoriilor şi majorare a veniturilor curente, indiferent de prezența sau lipsa stocurilor în gestiune și indiferent de perioada de gestiune în care au fost primite. (pct. 46 – 48 din SNC Capital propriu și datorii)
Exemplul 2
Entitatea Musik B SRL a vîndut entității Musik A SRL 11 instrumente muzicale (chitare) la preț unitar de 10 000 lei fără TVA.
Venitul din vînzări constituie 110 000 lei (11 un. x 10 000 lei).
Costul efectiv al unei chitare la compania furnizor constituie 5 000 lei fără TVA.
În contractul încheiat între entitatea-vînzător şi entitatea-cumpărător sînt prevăzute reduceri de preţ în mărime de 10%, dacă achitarea va avea loc în termen de 10 zile de la data livrării. Entitatea Musik A SRL și-a onorat obligațiile de plată în termenul prevăzut beneficiind de reducerea prevăzută de contract în mărime de 11 000 lei (110 000 lei x 10%).
Tabel 5
Calculul sumelor de contabilizat la furnizor
în cazul în care reducerea preţurilor bunurilor a avut loc în aceiaşi perioadă de gestiune
| N/o | Conţinutul operaţiunii
| Suma (lei)
| Conturi corespondente | |
| Dt | Ct | |||
| 1 | În mai 2023 Înregistrarea creanţei şi venitului din livrarea de mărfuri – în sumă de 110 000 lei Preţul de bază = 11 un. x 10 000 lei/un. = 110 000 lei | 110 000
| 221
| 611 |
| 2 | Calul TVA (20%) – în sumă de 22 000 lei (110 000 x 20% = 22 000 lei) | 22 000 | 221 | 534 |
| 3 | Decontarea valorii contabile a mărfurilor vîndute – în sumă de 55 000 lei Costul efectiv de intrare a mărfurilor = 11 un. x 5 000 lei = 55 000 lei | 55 000 | 711 | 217 |
| 4 | În iunie 2023 Înregistrarea acordării reducerii de preț – în sumă de 11 000 lei (110 000 lei x 10% = 11 000 lei) | -11 000 | 221 | 611 |
| 5 | Corectarea (stornarea) sumei TVA aferente reducerii de preț acordate (20%) – în sumă de 2 200 lei (11 000 x 20% = 2 200 lei) | -2 200 | 221 | 534 |
| 6 | Incasarea creanței cumpărătorului din realizarea mărfurilor – în sumă de 118 800 lei Total de incasat = 118 800 lei (99 000 lei + 19 800 lei) | 118 800 | 242 | 221 |
Notă: Dacă creanța a fost incasată pînă la acordarea reducerii, în dependență de relațiile comerciale viitoare între părți are loc fie rambursarea către client a valorii reducerii, fie se înregistrează avansuri pentru ulterioarele livrări.
Tabel 6
Calculul sumelor de contabilizat la furnizor
în cazul în care reducerea preţurilor bunurilor a avut loc în diferite perioade de gestiune
| N/o | Conţinutul operaţiunii
| Suma (lei)
| Conturi corespondente | |
| Dt | Ct | |||
| 1 | În decembrie 2022 Înregistrarea creanţei şi venitului din livrarea de mărfuri – în sumă de 110 000 lei Preţul de bază = 11 un. x 10 000 lei/un. = 110 000 lei | 110 000
| 221
| 611 |
| 2 | Calcul TVA (20%) – în sumă de 22 000 lei (110 000 x 20% = 22 000 lei) | 22 000 | 221 | 534 |
| 3 | Decontarea valorii contabile a mărfurilor vîndute – în sumă de 55 000 lei Costul efectiv de intrare a mărfurilor = 11 un. x 5 000 lei = 55 000 lei | 55 000 | 711 | 217 |
| 4 | În ianuarie 2023 Înregistrarea acordării reducerii de preț – în sumă de 11 000 lei (110 000 lei x 10% = 11 000 lei) | 11 000 | 712 | 221 |
| 5 | Corectarea (stornarea) sumei TVA aferente reducerii de preț acordate (20%) – în sumă de 2 200 lei (11 000 x 20% = 2 200 lei) | -2 200 | 221 | 534 |
| 6 | Incasarea creanței cumpărătorului din realizarea mărfurilor – în sumă de 118 000 lei Total de incasat = 118 800 lei (99 000 lei + 19 800 lei) | 118 800 | 242 | 221 |
Tabel 7
Calculul sumelor de contabilizat la cumpărător
indiferent de perioada de gestiune în care au fost primite reducerile
| N/o | Conţinutul operaţiunii
| Suma (lei)
| Conturi corespondente | |
| Dt | Ct | |||
| 1 | Procurarea mărfurilor de la furnizorul autohton – în sumă de 110 000 lei Preţul de bază = 11 un. x 10 000 lei/un. = 110 000 lei | 110 000
| 217
| 521 |
| 2 | Calcul TVA (20%) – în sumă de 22 000 lei (110 000 x 20% = 22 000 lei) | 22 000 | 534 | 521 |
| 3 | Înregistrarea primirii reducerii de preț – în sumă de 11 000 lei (110 000 lei x 10% = 11 000 lei) | 11 000 | 521 | 612 |
| 5 | Corectarea (stornarea) sumei TVA aferente reducerii de preț primit (20%) – în sumă de 2 200 lei (11 000 x 20% = 2 200 lei) | -2 200 | 534 | 521 |
| 4 | Achitarea datoriilor față de furnizor prin intermediul contului bancar Total de plată = 118 800 lei | 118 800 | 521 | 242 |
De menționat că agenții economici care folosesc metode de evidență financiară bazate pe IFRS, în special în cazul reducerilor contabilizează ultimele după cum urmează: Reducerile comerciale şi/sau financiare se contabilizează şi la vânzător şi la cumpărător prin formule contabile de stornare. Deci, la vânzător reducerile acordate corectează veniturile din vânzări şi taxa pe valoarea adăugată aferentă. În contabilitatea cumpărătorului reducerile primite vor genera corectarea valorii stocurilor, atunci când acestea se regăsesc în gestiune sau cheltuielile perioadei când aceste au fost scăzute din gestiune. De asemenea, urmează şi corectarea sumei taxei pe valoarea adăugată trecută în cont la momentul procurării.
Momentul acordării reducerii, perioadele de gestiune conform cerințelor IFRS nu reprezintă condiții la modul de contabilizare lor.
