Tranzacții amuzante cu persoanele interdependente

Din: 05.06.2026

Art. 5 pct. 12 din CF „Noțiuni generale”  

Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau persoana care controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ.

În sensul prezentului punct:

a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului; copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele) contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; străbunicii contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii fraţilor şi surorilor părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor (nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi persoanele enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;

b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a cel puţin 50% din capitalul sau din drepturile de vot ale unei persoane. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participaţie în capital, cote ce aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.

Deci, potrivit art. 5 pct. 12) din CF, persoane interdependente sunt:

-        membrii familiei contribuabilului; sau

-        persoanele care controlează contribuabilul, sunt controlate de acesta ori sunt sub control comun cu acesta. 

Aceste reguli sunt importante deoarece tranzacțiile dintre persoane interdependente sunt verificate mai atent de autoritățile fiscale, pentru a preveni stabilirea artificială a prețurilor sau evitarea impozitelor.

A. Explicarea lit. a) – „Familia contribuabilului”

Litera a) stabilește cine este considerat „membru al familiei contribuabilului” în sens fiscal. Noțiunea este mult mai largă decât familia apropiată din viața de zi cu zi.

În categoria persoanelor interdependente intră:

-        soțul/soția;

-        părinții;

-        copiii și soții acestora;

-        bunicii;

-        nepoții și soții acestora;

-        frații și surorile și soții lor;

-        rude mai îndepărtate (străbunici, strănepoți, unchi, mătuși, veri etc.);

-        toate rudele corespunzătoare din partea soțului/soției.

Scopul acestei prevederi este de a identifica persoanele între care pot exista interese economice comune sau influență reciprocă asupra deciziilor financiare.

Prin urmare, tranzacțiile efectuate între contribuabil și aceste persoane pot fi considerate tranzacții între persoane interdependente și pot fi analizate de organul fiscal din perspectiva respectării principiului valorii de piață. 

Exemple pentru lit. a)  

Exemplul 1

Un SRL aparține lui Ion. Firma cumpără bunuri de la compania fratelui lui Ion.

→ Ion și fratele său sunt membri ai aceleiași familii în sensul Codului fiscal.
→ Tranzacția este considerată tranzacție între persoane interdependente. 

Exemplul 2

Maria acordă un împrumut firmei deținute de ginerele său.

→ Copiii contribuabilului și soții acestora sunt considerați membri ai familiei.
→ Există relație de interdependență.

Exemplul 3

Compania contribuabilului închiriază un spațiu comercial de la unchiul soției sale.

→ Rudele din partea soțului/soției sunt de asemenea incluse.
→ Persoanele sunt considerate interdependente.

B. Explicarea lit. b) – „Controlul”

Litera b) definește noțiunea de „control” în relațiile dintre persoane.

Se consideră că există control atunci când o persoană deține:

-        direct sau indirect,

-        singură sau împreună cu persoane interdependente,

-        cel puțin 50% din capitalul social sau din drepturile de vot ale unei persoane. 

Legea prevede și regula atribuirii participațiilor familiale: o persoană fizică este considerată că deține și participațiile membrilor familiei sale.

Aceasta înseamnă că autoritatea fiscală poate cumula cotele deținute de rude pentru a stabili existența controlului.

Scopul normei este de a preveni fragmentarea artificială a participațiilor între rude pentru evitarea calificării ca persoane interdependente. 

Exemple pentru lit. b) 

Exemplul 1 – control direct

Andrei deține 70% din capitalul unei companii.

→ Andrei controlează compania deoarece deține peste 50% din capital.

Exemplul 2 – control indirect prin familie

Elena deține 30% din companie, iar soțul ei deține 25%.

→ Participațiile se cumulează.
→ Elena este considerată că deține 55%.
→ Există control conform Codului fiscal.

Exemplul 3 – control prin alte persoane interdependente

Tatăl deține 40% din companie, iar fiul deține 15%.

→ Deoarece sunt membri ai familiei, participațiile lor se cumulează.
→ Controlul total este de 55%.
→ Compania este controlată de familie.

Exemplul 4 – societăți sub control comun

4.1 Persoana A deține:

-        60% din Compania X;

-        80% din Compania Y.

→ Companiile X și Y sunt considerate persoane interdependente deoarece se află sub controlul aceluiași terț. 

4.2 Persoana A deține:

-        20% din Compania X;

-        20% din Compania Y. → Companiile X și Y nu sunt considerate persoane interdependente

→ Participațiile sunt sub pragul de 50%.
→ Prin urmare, nu există control conform definiției fiscale.
→ Companiile X și Y nu sunt considerate automat persoane interdependente.

Art. 21 alin. (6) din CF „Reguli speciale referitoare la venit”

Veniturile obținute de contribuabilii care desfășoară activitate de întreprinzător din tranzacțiile economice cu fondatorii persoane fizice sau alte persoane fizice interdependente care nu desfășoară activitate de întreprinzător, realizate la un preț mai mic decât prețul de piață se ajustează în scopuri fiscale la prețul de piață. 

Prevederile prezentului alineat nu se aplică tranzacțiilor pentru care a fost aplicat principiul lungimii brațului la stabilirea prețului, precum și pentru care au fost aplicate prevederile art. 19 din CF.

Începând cu 1 ianuarie 2023, art. 21 alin. (6) din CF prevede o regulă specială aplicabilă tranzacțiilor efectuate între persoane interdependente.

Potrivit acestei norme, dacă un contribuabil care desfășoară activitate de întreprinzător efectuează tranzacții economice cu:

-        fondatorii săi persoane fizice; sau

-        alte persoane fizice interdependente care nu desfășoară activitate de întreprinzător,

iar tranzacția este realizată la un preț mai mic decât prețul de piață, venitul contribuabilului se ajustează în scopuri fiscale până la nivelul prețului de piață.

Aceasta înseamnă că, pentru calcularea obligațiilor fiscale, Serviciul Fiscal nu va lua în considerare prețul redus stabilit între părți, ci valoarea reală de piață a bunurilor, serviciilor sau lucrărilor tranzacționate.

Norma a fost introdusă prin Legea nr. 356/2022 (politica bugetar-fiscală pentru anul 2023) și are ca scop prevenirea diminuării artificiale a veniturilor impozabile prin tranzacții efectuate între persoane apropiate. 

Esența regulii

Dacă:

-        există relație de interdependență;

-        tranzacția este făcută sub prețul pieței;

-        persoana fizică nu desfășoară activitate de întreprinzător,

atunci: → contribuabilul trebuie să majoreze venitul fiscal până la nivelul prețului de piață.

Este important că ajustarea se face:

-        chiar dacă factura a fost emisă la un preț mai mic;

-        chiar dacă efectiv a fost încasată o sumă mai mică. 

Prin urmare, pentru scopuri fiscale contează valoarea de piață, nu suma efectiv primită. 

Explicarea noțiunii „preț de piață”

Prețul de piață reprezintă prețul care ar fi fost stabilit între persoane independente, în condiții normale de concurență.

La determinarea acestuia se poate ține cont de:

-        prețurile practicate pentru bunuri similare;

-        condițiile pieței;

-        valoarea reală a serviciilor;

-        tranzacții comparabile. 

Exemplul 1 – vânzare sub preț către fondator

SRL „Beneficiu” vinde un automobil fondatorului său cu 100 000 lei.
Valoarea de piață a automobilului este 180 000 lei.

→ Pentru scopuri fiscale, venitul societății va fi ajustat la 180 000 lei.
→ Diferența de 80 000 lei va fi adăugată la venit impozabil.

Chiar dacă societatea a încasat doar 100 000 lei, impozitul va fi calculat pornind de la valoarea de piață. 

Exemplul 2 – prestare servicii către rudă

O companie de consultanță prestează servicii surorii fondatorului pentru 5 000 lei, în timp ce prețul obișnuit pentru asemenea servicii este 15 000 lei.

→ Deoarece persoana este interdependentă și tranzacția este sub prețul pieței, venitul fiscal se ajustează la 15 000 lei.

Exemplul 3 – chirie redusă

Societatea oferă în chirie un spațiu comercial fiului administratorului pentru 2 000 lei lunar, deși chiria de piață este 8 000 lei.

→ În scopuri fiscale, venitul va fi recunoscut la 8 000 lei lunar.

Situațiile în care regula NU se aplică

Art. 21 alin. (6) prevede două excepții importante.

Norma nu se aplică dacă:

-        a fost aplicat principiul lungimii brațului; sau

-        au fost aplicate prevederile art. 19 CF.

Explicarea „principiului lungimii brațului”

Principiul lungimii brațului presupune că prețul tranzacției dintre persoane interdependente trebuie să fie același ca între persoane independente. (Articol plasat „Diferența dinter prețurile de transfer și prevederile art. 21 alin. (6) din CF”) 

Dacă contribuabilul poate demonstra că:

-        prețul utilizat corespunde condițiilor de piață;

-        tranzacția respectă regulile de prețuri de transfer,

-        atunci ajustarea suplimentară nu se aplică. 

Legătura cu art. 19 CF

Art. 19 din CF oferă SFS dreptul de a recalifica sau ajusta tranzacțiile atunci când acestea urmăresc diminuarea obligațiilor fiscale.

Prin urmare:

-        dacă tranzacția a fost deja analizată conform art. 19;

-        sau a fost aplicat mecanismul de prețuri de transfer,

-        nu se mai aplică suplimentar ajustarea din art. 21 alin. (6).

Art. 24 alin. (7) din CF „Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător”

Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume. 

Art. 24 alin. (7) din CF prevede că nu se admite deducerea anumitor cheltuieli efectuate în beneficiul persoanelor apropiate contribuabilului, dacă aceste plăți nu au o justificare economică și documentară.

Norma se aplică pentru:

-        compensații;

-        remunerații;

-        dobânzi;

-        plata chiriei;

-        alte cheltuieli similare.  

Scopul articolului este prevenirea diminuării artificiale a venitului impozabil prin includerea în cheltuieli deductibile a unor plăți care, în realitate, reprezintă avantaje personale acordate persoanelor apropiate sau afiliate. 

Pentru ca asemenea cheltuieli să fie deductibile fiscal, contribuabilul trebuie să demonstreze că:

-        cheltuiala este reală;

-        este necesară activității de întreprinzător;

-        are justificare economică;

-        este confirmată documentar. 

N/o	Extras din art. 24 alin. (7) din CF	Titlu	Explicație	Sensul normei	Exemplu
1	Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului …..	Membru al familiei contribuabilului	Această categorie include rudele prevăzute la art. 5 pct. 12 lit. a) CF: -        soțul/soția; -        părinții; -        copiii; -        frații și surorile; -        bunicii; -        nepoții; -        alte rude prevăzute expres de CF.	Autoritatea fiscală verifică dacă plățile către membrii familiei sunt reale și justificate economic sau dacă reprezintă o metodă de transfer al profitului.	Societatea achită salariu soției administratorului, însă aceasta nu prestează efectiv muncă. → Cheltuiala salarială poate fi considerată nejustificată. → Nu va fi permisă deducerea fiscală.
2	Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unei persoane cu funcţie de răspundere …..	Persoană cu funcție de răspundere	Sunt persoanele care exercită atribuții de administrare, conducere sau control: -        administrator; -        director; -        contabil-șef; -        alte persoane cu putere decizională	SFS verifică dacă cheltuielile suportate în beneficiul acestor persoane sunt efectuate în interesul activității economice sau în interes personal.	Compania suportă cheltuielile personale ale directorului pentru întreținerea unui automobil utilizat exclusiv în scop privat. → Cheltuiala poate fi exclusă din deduceri.
3	Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui conducător de agent economic …..	Conducător al agentului economic	Aceasta este persoana care conduce efectiv activitatea întreprinderii: -        director general; -        administrator; -        manager executiv.	Legea urmărește să împiedice mascarea consumului personal al conducerii sub forma cheltuielilor deductibile	Întreprinderea achită vacanța administratorului și o contabilizează drept cheltuială de reprezentanță. → Dacă nu există legătură cu activitatea economică, cheltuiala nu este deductibilă.
4	Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al societăţii …..	Membru al societății	Prin această noțiune se înțelege: -        asociatul; -        participantul; -        acționarul companiei	Se urmărește prevenirea retragerii profitului prin cheltuieli fictive sau exagerate.	Compania achită asociatului chirie peste nivelul pieței pentru un spațiu comercial. → Partea nejustificată a cheltuielii poate fi exclusă din deduceri.
5	Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unei alte persoane interdependente ….	Altă persoană interdependentă	Include orice persoană care are relație de interdependență conform art. 5 pct. 12) din CF: -        persoane aflate sub control comun; -        persoane care controlează contribuabilul; -        persoane controlate de contribuabil; -        alte persoane afiliate.	Autoritatea fiscală verifică dacă tranzacțiile între persoane afiliate sunt reale și efectuate la valoare de piață.	Două companii controlate de aceeași persoană încheie un contract fictiv pentru servicii inexistente. → Dacă serviciile nu sunt demonstrate, cheltuiala nu va fi deductibilă.

Ce înseamnă „nu există justificarea plății”?

Contribuabilul trebuie să demonstreze:

-        existența reală a cheltuielii;

-        legătura cu activitatea economică;

-        necesitatea economică;

-        valoarea rezonabilă;

-        confirmarea documentară.  

Documentele justificative pot include:

-        contracte;

-        facturi;

-        acte de prestare;

-        ordine de plată;

-        documente interne;

-        dovezi privind utilizarea în activitatea economică. 

Art. 24 alin. (8) din CF „Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător”

Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente, cu excepția tranzacțiilor pentru care a fost aplicat principiul lungimii brațului la stabilirea prețului.

În sensul prezentului alineat, pierderea reprezintă diferenţa dintre suma anuală a costului vânzărilor şi suma anuală a venitului din vânzări, înregistrată în evidenţa contabilă pentru întreaga perioadă fiscală, în relaţie cu o persoană interdependentă. Prevederile prezentului alineat nu se aplică relaţiilor între membrii aceleiaşi cooperative sau aceluiaşi grup de producători agricoli, precum şi relaţiilor dintre cooperative sau grupul de producători agricoli şi membrii săi. 

Codul fiscal al Republicii Moldova stabilește o regulă specială privind pierderile rezultate din tranzacțiile efectuate între persoane interdependente. 

Potrivit acestei norme, nu se admite deducerea fiscală a pierderilor rezultate din:

-        vânzarea proprietății;

-        schimbul de bunuri;

-        executarea lucrărilor;

-        prestarea serviciilor,

dacă aceste operațiuni sunt efectuate direct sau indirect între persoane interdependente. 

Scopul prevederii este de a preveni diminuarea artificială a profitului impozabil prin transferul bunurilor sau serviciilor între persoane afiliate la prețuri care generează pierderi fiscale.

N/o	Art. 24 alin. (8) din CF	Explicații	Exemple
1	„Nu se permite deducerea pierderilor”	Aceasta înseamnă că pierderea contabilă obținută din tranzacțiile cu persoane interdependente nu poate reduce venitul impozabil al contribuabilului. Cu alte cuvinte: pierderea poate exista în contabilitate; însă fiscal ea nu va fi recunoscută ca deducere.	O companie vinde unui fondator un utilaj: cost contabil: 500 000 lei; preț de vânzare: 300 000 lei. Rezultă o pierdere de: 200 000 lei. → Dacă tranzacția este între persoane interdependente, pierderea nu se admite spre deducere fiscală.
2	„În urma vânzării sau schimbului proprietății”	Norma se aplică atunci când: -        se vând bunuri; -        se transmit active; -        se efectuează schimburi de proprietate.  Proprietatea poate include: -        imobile; -        automobile; -        utilaje; -        mărfuri; -        alte active.	Societatea transmite un automobil unei companii afiliate la un preț sub cost. → Pierderea rezultată nu este deductibilă fiscal.
3	„Îndeplinirii lucrărilor și prestării serviciilor”	Articolul nu se limitează doar la bunuri materiale. El include și: -        lucrări executate; -        servicii prestate. Dacă acestea sunt oferite persoanelor interdependente sub cost sau în condiții care generează pierderi, pierderea fiscală nu se admite.	O companie de construcții execută lucrări pentru firma fratelui fondatorului: cost lucrări: 1 000 000 lei; preț facturat: 700 000 lei. → Diferența de 300 000 lei reprezintă pierdere nedeductibilă fiscal.
4	„Direct sau mijlocit între persoane interdependente”	Norma se aplică atât: tranzacțiilor directe; cât și celor indirecte.  Direct Tranzacția are loc nemijlocit între două persoane afiliate. Indirect Tranzacția este realizată prin intermediari sau structuri controlate pentru a ascunde relația de interdependență.	Exemplu – tranzacție directă Compania A vinde bunuri fondatorului său. → Relație directă între persoane interdependente. Exemplu – tranzacție indirectă Compania A vinde bunuri Companiei B, controlată de soția fondatorului. → Relația este indirectă, dar există interdependență.
5	„Excepția – „principiul lungimii brațului”	Regula nu se aplică dacă tranzacția a fost efectuată conform principiului lungimii brațului. Aceasta înseamnă că: -        prețul dintre persoanele interdependente este egal cu prețul care ar fi fost aplicat între persoane independente; -        condițiile tranzacției sunt de piață.	Două companii afiliate efectuează o tranzacție: -        la același preț practicat pe piață; -        susținută prin documente și analize de comparabilitate. → Dacă este demonstrată respectarea principiului lungimii brațului, regula privind nedeductibilitatea pierderii nu se aplică.
6	„Definiția pierderii”	Articolul definește expres pierderea ca: -        diferența dintre suma anuală a costului vânzărilor și suma anuală a venitului din vânzări în relație cu o persoană interdependentă. Se analizează: -        totalul veniturilor din tranzacțiile cu persoana interdependentă; -        totalul costurilor aferente acestor tranzacții, pentru întreaga perioadă fiscală. Dacă: costurile sunt mai mari decât veniturile, rezultă pierdere fiscală nedeductibilă.	Într-un an: -        venituri din tranzacții cu persoană afiliată: 900 000 lei; -        costuri aferente: 1 200 000 lei. Pierdere: 300 000 lei. → Această pierdere nu se admite spre deducere fiscală.
7	„Excepția pentru cooperative și grupuri de producători agricoli”	Norma nu se aplică: -        relațiilor dintre membrii aceleiași cooperative; -        relațiilor dintre membrii aceluiași grup de producători agricoli; -        relațiilor dintre cooperativă și membrii săi. Legiuitorul a introdus această excepție pentru a susține: cooperarea agricolă; activitatea comună a producătorilor agricoli.	O cooperativă agricolă cumpără produse de la membrii săi la un preț care generează pierdere contabilă temporară. → Pierderea poate fi deductibilă deoarece relația intră în excepția prevăzută de lege.

 

Art. 44 alin. (5) din CF „Metodele de evidenţă şi aplicarea lor”

Contribuabilul care foloseşte contabilitatea angajamentelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte contabilitatea de casă.

Pct. 61 și 62 din Ordinul Nr. OMF153/2017 din 22.12.2017 privind aprobarea formularului tipizat al Declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru agenţii economici

v În rîndul 0307 coloana 2 se reflectă suma cheltuielilor suportate, dar care nu sînt achitate, în urma apariţiei obligaţiei faţă de o persoană interdependentă ce foloseşte metoda de casă.

v În rîndul 0308 se reflectă suma cheltuielilor achitate, efectuate de către persoana ce foloseşte metoda calculelor, persoana interdependentă ce foloseşte metoda de casă, care în perioadele fiscale precedente nu au fost permise spre deducere din cauza neachitării lor.

 Legislația fiscală nu permite deducerea imediată a unor cheltuieli până la momentul achitării efective către persoana interdependentă care aplică metoda de casă.

N/o	Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 153 din 22 decembrie 2017	Pct. 61, 62 din Anexa nr. 2 la Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 153 din 22 decembrie 2017	Explicație	Exemplu
1	Rd. 0307 col. 2 – cheltuieli suportate, dar neachitate	se reflectă suma cheltuielilor suportate, dar neachitate, în urma apariției obligației față de o persoană interdependentă ce folosește metoda de casă.	Aceasta înseamnă că: -        contribuabilul care aplică metoda calculelor a înregistrat contabil cheltuiala; -        există obligația de plată; -        însă plata efectivă încă nu a fost făcută către persoana interdependentă care aplică metoda de casă.  În această situație: -        cheltuiala contabilă NU este admisă fiscal spre deducere; -        ea se reflectă în rd. 0307 ca ajustare fiscală.  De ce? Pentru că: -        persoana care aplică metoda calculelor ar deduce cheltuiala imediat; -        însă persoana interdependentă cu metoda de casă încă nu ar recunoaște venitul. Legiuitorul evită astfel decalajul fiscal dintre afiliati.	SRL „Beneficiu”: -        aplică metoda calculelor; -        primește servicii de la fondatorul său persoană fizică; -        fondatorul aplică metoda de casă. Valoarea serviciilor: 50 000 lei. La 31 decembrie: -        serviciile sunt contabilizate; -        dar plata nu este făcută. → Fiscal, cheltuiala NU se deduce încă. → 50 000 lei se indică în rd. 0307.
2	Rd. 0308 col. 3 – cheltuieli achitate ulterior	se reflectă: suma cheltuielilor achitate de persoana ce folosește metoda calculelor către persoana interdependentă ce folosește metoda de casă, care anterior nu au fost permise spre deducere.	Acest rând reprezintă situația inversă: -        cheltuiala a fost anterior blocată fiscal în rd. 0307; -        ulterior suma este efectiv achitată; -        în momentul achitării, cheltuiala devine deductibilă fiscal. Prin urmare: suma se reflectă în rd. 0308 pentru a permite deducerea fiscală.	Continuarea exemplului anterior: -        În anul 2025: cheltuiala de 50 000 lei a fost inclusă în rd. 0307; -        nu a fost deductibilă.  În anul 2026: SRL „Benefciiu” achită efectiv cei 50 000 lei fondatorului. → În anul 2026 suma devine deductibilă fiscal. → Se reflectă în rd. 0308.

 Statul urmărește ca:

ü  deducerea cheltuielii la o persoană afiliată;
și

ü  recunoașterea venitului la cealaltă persoană afiliată

ü  să aibă loc aproximativ simultan.

Astfel se evită:

ü  amânarea impozitării;

ü  transferul artificial al profitului între persoane interdependente.