Valoarea realizabilă netă – ignorată de contabili

Valoarea realizabilă netă – ignorată de contabili

 Din: 01.07.2026

***** Sinteza FITIN *****

 Ce este valoarea realizabilă netă (VRN)?

Unde se folosește?

 1. Ce este „Valoarea Realizabilă Netă” (VRN)?

VRN = câti bani vei obține REAL din vânzarea stocului, după ce scazi cheltuielile necesare pentru vânzare. 

Formula simplă:

VRN = Preț de vânzare – Cheltuieli direct atribuible la vînzare. 

Cheltuielile direct atribuibile vânzării reprezintă acele costuri care pot fi identificate în mod direct și alocate fără ambiguitate unei tranzacții sau unui proces de vânzare. În mod uzual, acestea includ:

ü  cheltuieli de transport și livrare către client;

ü  cheltuieli de ambalare și manipulare;

ü  comisioane aferente vânzărilor (agenți, intermediari, platforme);

ü  cheltuieli de marketing și publicitate direct asociate vânzării;

ü  taxe și costuri de livrare (curierat, logistică externă);

ü  alte costuri direct legate de finalizarea tranzacției.

2. Când și unde se utilizează VRN (Valoarea Realizabilă Netă)?

VRN (Valoarea Realizabilă Netă) reprezintă valoarea estimată care poate fi obținută din vânzarea stocurilor, diminuată cu costurile necesare pentru finalizarea și vânzarea acestora. 

VRN se utilizează în special:

ü  la inventarierea stocurilor;

ü  la întocmirea situațiilor financiare și a bilanțului;

ü  în situațiile în care există indicii de depreciere a stocurilor, cum ar fi:

-        mărfuri vechi sau greu vandabile (despre mărfuri, care poate fi vândut);

-        mărfuri deteriorate;

-        expirarea termenului de valabilitate;

-        reducerea prețurilor de piață;

-        modificări tehnologice sau comerciale care reduc valoarea bunurilor.

Regula de bază privind evaluarea stocurilor

Conform principiilor contabile, stocurile se prezintă în contabilitate la valoarea cea mai mică dintre:

ü  costul de achiziție/producție (COST);

ü  valoarea realizabilă netă (VRN). 

Această regulă reflectă principiul prudenței în contabilitate, potrivit căruia activele nu trebuie supraevaluate.

Exemplul 1. Determinarea ajustării pentru deprecierea stocurilor

Datele problemei

Costul de achiziție al mărfurilor: 10 000 lei;

Prețul estimat de vânzare: 8 000 lei;

Cheltuieli estimate de vânzare: 1 000 lei. 

Rezolvare

Valoarea realizabilă netă: 8 000 – 1 000 = 7 000 lei

Ajustarea pentru depreciere: 10 000 – 7 000 = 3 000 lei

Formula contabilă

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operațională” .........3.000 lei
Ct 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” ............... 3.000 lei 

Efect

Valoarea contabilă a stocurilor în bilanț: 7 000 lei;

Cheltuieli din deprecierea stocurilor recunoscute în perioada curentă: 3 000 lei.

Exemplu 2. Determinarea ajustării pentru deprecierea stocurilor – scop financiar și fiscal

Datele problemei

Societatea deține marfă cu valoarea contabilă de 10 000 lei,

iar valoarea realizabilă netă este 7 000 lei.

Rezolvare

1. Se constituie ajustarea:

Dt 714

Ct 218 — 3 000 lei  

Ulterior marfa este vândută.

2. Se casează ajustarea aferentă:

Dt 218

Ct 614 — 3 000 lei  

3. Se descarcă marfa din gestiune:

Dt 711

Ct 211 — 10 000 lei  

Tratamentul contabil

Conform Planului general de conturi contabile, evidența sumelor deprecierilor aferente stocului se ține în contul 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor”. Acesta corespondează în credit cu debitul contului 714.6 „Cheltuieli aferente ajustărilor privind deprecierea activelor circulante”, iar în debit cu contul 612.6 „Venituri din ajustările privind deprecierea activelor circulante”, la momentul dispariției deprecierii sau ieșirea stocului depreciat. 

Pentru reflectarea deprecierii stocurilor în sumă de 3 000 lei se întocmește formula contabilă:

Dt 714.6 „Cheltuieli aferente ajustărilor privind deprecierea activelor circulante” – 3 000 lei

Ct 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” – 3 000 lei.  

Estimarea valorii realizabile nete a stocurilor privind deprecierea se efectuează doar la sfârșitul perioadei de gestiune. Datorită acesteia, pe parcursul anului în contul 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” nu se înregistrează mișcări, în afara cazurilor în care are loc ieșirea de stocuri depreciate în perioada precedentă de gestiune. În așa momente, suma, cu care s-a depreciat unitatea respectivă de stoc, va fi contabilizată în creditul contului 612.6 „Venituri din ajustările privind deprecierea activelor circulante”.

Extras din Planul General de Conturi Contabile aprobat prin ordinul nr. 119 din 06.08.2013

Contul 218 “Ajustări pentru deprecierea stocurilor”

Contul 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” este destinat generalizării informaţiei privind diferenţele dintre valoarea contabilă şi valoarea realizabilă netă a stocurilor determinate la data raportării. 

Contul 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” este un cont de pasiv (rectificativ).

În creditul acestui cont se înregistrează suma diminuării (deprecierii) valorii contabile a stocurilor pînă la valoarea realizabilă netă a acestora în corespondenţă cu debitul contului: 714. 

În debitul contului 218 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor” se înregistrează suma depăşirii valorii realizabile nete a stocurilor din evaluarea precedentă (în limita costului de intrare) şi decontarea sumei ajustărilor pentru deprecierea stocurilor la ieşirea acestora în corespondenţă cu creditul contului. 

Soldul contului 218 “Ajustări pentru deprecierea stocurilor” este creditor şi reprezintă suma ajustărilor pentru deprecierea stocurilor determinată în conformitate cu standardele de contabilitate.

Tratamentul fiscal

Consecințele fiscale ale deprecierii stocurilor sunt reglementate de prevederile Codului fiscal și diferă de tratamentul contabil. 

În primul rând, constituirea ajustării pentru deprecierea stocurilor nu generează obligația de calcul al TVA și nu afectează dreptul de deducere a TVA aferente achiziției acestora, deoarece stocurile nu sunt eliminate din patrimoniul entității și nu are loc o livrare impozabilă. Prin urmare, diferența dintre costul de achiziție și valoarea realizabilă netă nu produce consecințe fiscale din punctul de vedere al TVA. 

În al doilea rând, cheltuiala contabilă aferentă constituirii ajustării pentru deprecierea stocurilor nu este deductibilă fiscal, în conformitate cu art. 24 alin. (18) din CF. Din acest motiv, în perioada în care se constituie ajustarea, suma de 3 000 lei se exclude din cheltuielile deductibile și se reflectă în Declarația persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN12, Anexa 2, rd. 03032)

În cazul vânzării stocurilor, ajustarea pentru depreciere se reia, iar în contabilitate se recunoaște un venit în sumă de 3 000 lei. Totuși, potrivit art. 20 lit. z⁹) din CF, veniturile rezultate din reluarea pierderilor din deprecierea mijloacelor fixe și a altor active nu se includ în venitul impozabil. În consecință, acest venit contabil se exclude din baza impozabilă și se ajustează în Declarația persoanei juridice cu privire la impozitul pe venit (VEN12, Anexa 1, rd. 02016)

Pentru contribuabilii care aplică regimul fiscal al întreprinderilor mici și mijlocii, același venit se reflectă în SIMM20 la categoria venituri neimpozabile, (Forma SIMM24, pct. 2). 

Efect asupra situațiilor financiare

În bilanț: Stocurile vor fi prezentate la: 7 000 lei

În contul de profit și pierdere, se recunoaște: o cheltuială de 3 000 lei, care diminuează profitul exercițiului.

Metodele de determinare a valorii realizabile nete 

Care metodă să alegi și de ce?

Exemple concrete pentru TOATE cele 3 metode!

Conform pct. 46 din SNC „Stocuri”, valoarea realizabilă netă poate fi determinată prin una dintre următoarele metode.

Variante spre alegere:

ü  categoriilor (elementelor) de stocuri; (pct. 46 subpct. 1) din SNC „Stocuri”)

ü  grupelor omogene de stocuri; (pct. 46 subpct. 2) din SNC „Stocuri”)

ü  volumului total de stocuri. (pct. 46 subpct. 3) din SNC „Stocuri”) 

Metoda	Caracteristici	Exemplu
1. Pentru fiecare element de stoc	Se determină individual pentru fiecare articol de stoc. Această metodă oferă cea mai mare exactitate și este recomandată atunci când bunurile au valori semnificative sau caracteristici individuale.	Un laptop are costul de 10 000 lei. Prețul estimat de vânzare este de 9 000 lei, iar cheltuielile estimate de vânzare sunt de 2 000 lei. Valoarea realizabilă netă este de 7 000 lei (9 000 – 2 000). Ajustarea pentru depreciere constituie 3 000 lei.
2. Pentru grupe omogene de stocuri	Valoarea realizabilă netă se determină pentru categorii de stocuri cu caracteristici și destinații similare. Metoda este frecvent utilizată în activitatea curentă a entităților comerciale și de producție.	O grupă de laptopuri are costul total de 100 000 lei. Prețul estimat de vânzare este de 90 000 lei, iar cheltuielile estimate de vânzare sunt de 20 000 lei. Valoarea realizabilă netă este de 70 000 lei (90 000 – 20 000). Ajustarea pentru depreciere constituie 30 000 lei.
3. Pentru totalul stocurilor	Valoarea realizabilă netă se stabilește pentru ansamblul stocurilor. Metoda poate fi utilizată atunci când stocurile sunt foarte omogene și au caracteristici similare.	Costul total al stocurilor este de 1 000 000 lei. Prețul estimat de vânzare este de 900 000 lei, iar cheltuielile estimate de vânzare sunt de 200 000 lei. Valoarea realizabilă netă este de 700 000 lei (900 000 – 200 000). Ajustarea pentru depreciere constituie 300 000 lei.

Alegerea metodei

Metoda de determinare a valorii realizabile nete se stabilește de către entitate în funcție de natura și structura stocurilor deținute și se consemnează în politica contabilă. 

În practică:

ü  metoda pe fiecare element de stoc este utilizată pentru bunuri individuale cu valoare semnificativă;

ü  metoda pe grupe omogene de stocuri este cea mai frecvent aplicată de entitățile comerciale și de producție;

ü  metoda pe totalul stocurilor poate fi utilizată pentru stocuri foarte omogene, atunci când evaluarea individuală sau pe grupe nu este justificată.  

Exemplu de formulare pentru politica contabilă

Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină pe baza grupelor omogene de stocuri, în conformitate cu pct. 46 subpct. 2) din SNC „Stocuri”.

Concluzie

VRN este utilizată pentru a asigura prezentarea realistă a stocurilor în contabilitate. Atunci când valoarea estimată recuperabilă a stocurilor este mai mică decât costul acestora, societatea trebuie să recunoască o pierdere din depreciere și să prezinte stocurile la valoarea recuperabilă estimată.