Din: 12. 06.2026
***** Sinteza FITIN *****
Contractul de locațiune a unui bun imobil trebuie încheiat obligatoriu în formă scrisă. Forma scrisă permite identificarea clară a drepturilor și obligațiilor părților, facilitează probarea raportului juridic și reprezintă un document esențial pentru justificarea operațiunilor economice și fiscale. În lipsa unui contract scris, pot apărea dificultăți atât în cadrul litigiilor civile, cât și în cadrul controalelor fiscale.
Articolul 1252 „Forma contractului de locațiune”
Contractul de locațiune a unui bun imobil trebuie să fie întocmit în scris.
Ce înseamnă această prevedere?
Legiuitorul a stabilit că orice contract de locațiune care are ca obiect un bun imobil (clădire, încăpere, spațiu comercial, teren etc.) trebuie să fie încheiat în formă scrisă.
Prin urmare, simpla înțelegere verbală dintre locator și locatar nu este suficientă pentru a asigura o protecție juridică adecvată a părților și pentru a demonstra cu certitudine drepturile și obligațiile asumate.
De ce este necesară forma scrisă?
Forma scrisă permite identificarea clară a elementelor esențiale ale contractului, cum ar fi:
ü părțile contractante;
ü obiectul locațiunii;
ü termenul contractului;
ü cuantumul chiriei;
ü modul și termenul de achitare;
ü drepturile și obligațiile părților.
Totodată, forma scrisă oferă posibilitatea probării existenței și conținutului raportului juridic în cazul unui litigiu sau al unui control fiscal.
Importanța din punct de vedere fiscal
În cazul unui control fiscal, contractul de locațiune reprezintă documentul de bază care justifică:
ü utilizarea bunului în activitatea de întreprinzător;
ü calcularea și achitarea chiriei;
ü deducerea cheltuielilor aferente locațiunii;
ü calcularea și declararea obligațiilor fiscale corespunzătoare.
În lipsa contractului scris, contribuabilul poate întâmpina dificultăți în justificarea cheltuielilor suportate și a tranzacției efectuate.
Legătura cu art. 321 și art. 322 Cod civil
Conform art. 321 Cod civil, atunci când legea cere forma scrisă, contractul trebuie întocmit printr-un înscris semnat de părți sau prin alte mijloace admise de lege.
Potrivit art. 322 alin. (1), nerespectarea formei scrise limitează posibilitatea de a dovedi contractul prin declarații de martori în cazul unui litigiu.
Concluzie
Deși obligația formei scrise pare una simplă, importanța acesteia depășește cadrul dreptului civil. Contractul scris oferă protecție juridică părților, facilitează administrarea probelor în caz de litigiu și reprezintă unul dintre documentele esențiale pentru justificarea tratamentului contabil și fiscal al operațiunilor de locațiune.
